La Bucureşti buturuga mica – a „zguduit” buturuga mare
Timp de trei zile aşa cum am mai spus, Bucureşti-ul a fost capitala marilor puteri planetare, iar Palatul Parlamentului – fosta Casa a Poporului, construită la comanda lui Nicolae Ceauşescu, a cărei dimensiune este a II-a ca marime după clădirea Pentagonului, au fost locul unde şi de unde s-a trasat, în opinia mea, o nouă ordine mondiale.
Tinerele democraţii din Europa, foste membre a Tratatului de la Varşovia, azi membre NATO conduse discret şi diplomatic de batrânele şi înţeleaptele democraţii al Europei de Vest, au învins pentru prima oară în istoria de 59 de ani, dorinţele „Jandarmului mondial”.
Poziţia, pe care au afişato public, Angela Merkel – Cancelarul Germania şi Preşedintele Franţei Nicolas Sarkozy , privind opoziţia ţărilor lor faţă de demersurilor preşedintelui american George W. Bush de a deschide calea aderării Giorgiei şi Ucrainei, foste republici sovietice.
Tinerele democraţii din Europa, foste membre a Tratatului de la Varşovia, azi membre NATO conduse discret şi diplomatic de batrânele şi înţeleaptele democraţii al Europei de Vest, au învins pentru prima oară în istoria de 59 de ani, dorinţele „Jandarmului mondial”.
Poziţia, pe care au afişato public, Angela Merkel – Cancelarul Germania şi Preşedintele Franţei Nicolas Sarkozy , privind opoziţia ţărilor lor faţă de demersurilor preşedintelui american George W. Bush de a deschide calea aderării Giorgiei şi Ucrainei, foste republici sovietice.
Poziţia lor mi-a adus aminte de o declaraţie a doamnei Merkel avut-o în urmă cu 3 ani în campania electorală din Germania cînd spunea:¨Ţara asta nu are nevoie de o linie în zig-zag, aşa cum aţi avut dumneavoastra, domnule cancelar (se referee la Gerhard Schroeder). Un pas înainte, doi paşi înapoi, la stânga, la dreapta, asta anuleaza orice avânt, un avânt de care ţara noastră are nevoie în acest moment. Ţara noastra nu vrea politică pe bucaţele, ţara noastră are nevoie de o politica unitara".
Şi iată, peste ani, această femeie, fiica unui preot protestant colaboraţionist, fostă chimistă din Europa de Est, alături de un preşedinte atipic al Franţei, Nicolas Sarko fiul unui aristocrat ungur Nagybócsai Sárközy Pál şi a Andrée Sárközy, născută Mallah, fiica unui medic evreu sefard originar din Salonic, au reuşit să-i convingă pe aliaţi că a venit vremea ca „democraţia” să îşi facă loc şi în rândul Alianţei Nord Atlantice.
Consecinţele pe termen lung, al acestor zile, care au fost considerate de presă internaţională, un eşec al administraţiei Bush şi un cîştig a lui Vladimir Putin, vor schimba pentru totdeauna balanţa puterii în lume.
Chiar dacă personal, sunt adepta ideii că NATO trebuia să dispară odată sau imediat după ce în 1991 a fost dizolvat Tratatul de la Varşovia, nu pot să nu recunosc că organizaţia a avut şi o influienţă benefică în dezvoltarea democratică a fostelor state comuniste din Europa de Est şi a Ţărilor Baltice.
Însă, faptul că de apropape două decenii, acceptă fără rezerve să urmeze nebuniile familie Bush şi urmează America în conflicte armate provocate şi care nu sunt in totalitate aprobate de ONU, mă fac să cred că viitorul politico-militar al lumii se va schimba.
Uniunea Europeană va trebui să se decidă dacă aspira la locul ce i se cuvine, acela de lider şi cuagulant al puterii pe acest continent sau se va mulţumi cu o poziţie duală în care să se mulţumească la a-şi consolida structurile politico-economice fară a-şi construi şi elementul de maximă securitate, propria-i organizaţie cu valenţie politico -militare.
Europa nu trebuie să aştepte ca America să deschidă un nou teatru de război – în Iran – şi nici nu trebuie să aştepte ca urmaşii Imeriului ţarist să se reorienteze.
Să nu uite că americani nu au putut dovedi nici azi că Irak –ul producea arme chimice şi biologice şi să nu uite că populaţia şi liderii fostelor republicii sovietice ce provin din vechiul Imperiu clădit de Ţarul Petru cel Mare, nu vor mai suporta sărăcia lipsa de orizont şi hărţuirea permanentă din interior sau neglijarea afişată de către marile puteri.
Toţi ştim că securitatea mondiala nu poate fi lăsată într-o singura mînă, chiar daca ea are 26 – sau 50 de degete.
Secolul XX a fost secolul urii şi al ideologiilor purtatoare şi izvorâte din ura. Cele doua puteri propulsate ideologic - Germania naţional-socialistă şi Rusia sovietica - au parut pentru o clipa - la 23 august 1939, prin semnarea Pactului Ribbentrop-Molotov-să-si fi dat mâna pentru a controla lumea.
Sfârşitul anilor ’80 a zguduit din temeli ordinea mondiala stabilită după cel de-al doilea război Mondial, iar pe acest fond emoţional s-a creat un teren propice pentru “învestirea” cu puteri cam “nelimitate” NATO.
Consecinţele pe termen lung, al acestor zile, care au fost considerate de presă internaţională, un eşec al administraţiei Bush şi un cîştig a lui Vladimir Putin, vor schimba pentru totdeauna balanţa puterii în lume.
Chiar dacă personal, sunt adepta ideii că NATO trebuia să dispară odată sau imediat după ce în 1991 a fost dizolvat Tratatul de la Varşovia, nu pot să nu recunosc că organizaţia a avut şi o influienţă benefică în dezvoltarea democratică a fostelor state comuniste din Europa de Est şi a Ţărilor Baltice.
Însă, faptul că de apropape două decenii, acceptă fără rezerve să urmeze nebuniile familie Bush şi urmează America în conflicte armate provocate şi care nu sunt in totalitate aprobate de ONU, mă fac să cred că viitorul politico-militar al lumii se va schimba.
Uniunea Europeană va trebui să se decidă dacă aspira la locul ce i se cuvine, acela de lider şi cuagulant al puterii pe acest continent sau se va mulţumi cu o poziţie duală în care să se mulţumească la a-şi consolida structurile politico-economice fară a-şi construi şi elementul de maximă securitate, propria-i organizaţie cu valenţie politico -militare.
Europa nu trebuie să aştepte ca America să deschidă un nou teatru de război – în Iran – şi nici nu trebuie să aştepte ca urmaşii Imeriului ţarist să se reorienteze.
Să nu uite că americani nu au putut dovedi nici azi că Irak –ul producea arme chimice şi biologice şi să nu uite că populaţia şi liderii fostelor republicii sovietice ce provin din vechiul Imperiu clădit de Ţarul Petru cel Mare, nu vor mai suporta sărăcia lipsa de orizont şi hărţuirea permanentă din interior sau neglijarea afişată de către marile puteri.
Toţi ştim că securitatea mondiala nu poate fi lăsată într-o singura mînă, chiar daca ea are 26 – sau 50 de degete.
Secolul XX a fost secolul urii şi al ideologiilor purtatoare şi izvorâte din ura. Cele doua puteri propulsate ideologic - Germania naţional-socialistă şi Rusia sovietica - au parut pentru o clipa - la 23 august 1939, prin semnarea Pactului Ribbentrop-Molotov-să-si fi dat mâna pentru a controla lumea.
Sfârşitul anilor ’80 a zguduit din temeli ordinea mondiala stabilită după cel de-al doilea război Mondial, iar pe acest fond emoţional s-a creat un teren propice pentru “învestirea” cu puteri cam “nelimitate” NATO.
Iar până azi în interiorul NATO, America a făcut cam tot ce a dorit.
Această situaţie trebuie să dispară!
Securitatea mondială trebuie să aibă poli şi paliere de putere aşa cum au fost ele gândite prin infinţarea Organizaţiei Naţiunilor Unite. Acest bau – bau numit “Lupta împotriva terorismului” ar trebui, mai atent privită, pentru a observa că până acum politica NATO s-a armonizat doar cu dorinţele americane.
Agenda Washington-ului chiar şi la summitul de la Bucureşti, a fost alta decât cea a celorlalţi membri NATO.
Dacă luăm în discuţie numai scutul antirachetă, vom vedea că deşi exita o decizie clară, dată printr-o Declaraţie comună, preşedintele american, George W. Bush şi-a stabilit o întîlnire separată, cu preşedintele rus Vladimir Putin, pentru 5 aprilie la SOCI. Gurile rele spun că întrevederea de la Soci va fi aşezată în istorie, alături de întîlnirile de la Ialta şi Malta, ce au schimbat faţa lumii.
În aceste condiţii date, putem discuta despre orice, insă poate acesta este momentul este cel mai bun pentru a se elabora o nouă steategie privind ordine mondială.
Această situaţie trebuie să dispară!
Securitatea mondială trebuie să aibă poli şi paliere de putere aşa cum au fost ele gândite prin infinţarea Organizaţiei Naţiunilor Unite. Acest bau – bau numit “Lupta împotriva terorismului” ar trebui, mai atent privită, pentru a observa că până acum politica NATO s-a armonizat doar cu dorinţele americane.
Agenda Washington-ului chiar şi la summitul de la Bucureşti, a fost alta decât cea a celorlalţi membri NATO.
Dacă luăm în discuţie numai scutul antirachetă, vom vedea că deşi exita o decizie clară, dată printr-o Declaraţie comună, preşedintele american, George W. Bush şi-a stabilit o întîlnire separată, cu preşedintele rus Vladimir Putin, pentru 5 aprilie la SOCI. Gurile rele spun că întrevederea de la Soci va fi aşezată în istorie, alături de întîlnirile de la Ialta şi Malta, ce au schimbat faţa lumii.
În aceste condiţii date, putem discuta despre orice, insă poate acesta este momentul este cel mai bun pentru a se elabora o nouă steategie privind ordine mondială.
